difracție

română

Etimologie

Din franceză diffraction.

Pronunție

  • AFI: /di'frak.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
difracție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ difracție difracții
Articulat difracția difracțiile
Genitiv-Dativ difracției difracțiilor
Vocativ difracție difracțiilor
  1. mod de propagare a undelor de lumină, radio, acustice etc. în spatele unui obstacol, prin ocolirea marginilor lui și prin abaterea aparentă de la traiectoria rectilinie.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.