disarray

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie disareyen, care provine din franceza medie desarroyer < franceza veche desareer.

Pronunție

  • AFI: /dɪsəɹeɪ/ (Anglia)


Verb


Conjugarea verbului
to disarray
Infinitiv to disarray
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 disarrays
Trecut simplu disarrayed
Participiu trecut disarrayed
Participiu prezent disarraying
  1. a dezorganiza, a zăpăci
  2. (poetic) a dezbrăca

Sinonime

  • 2: unrobe

Antonime

  • 2: array


Substantiv

disarray, pl. disarrays

  1. dezordine, deranj; (fig.) confuzie, zăpăceală, încurcătură
  2. fel neglijent de a se îmbrăca

Sinonime

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.