diletant
română
Etimologie
Din franceză dilettante.
Pronunție
- AFI: /di.le'tant/
Substantiv
| Declinarea substantivului diletant | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | diletant | diletanți |
| Articulat | diletantul | diletanții |
| Genitiv-Dativ | diletantului | diletanților |
| Vocativ | diletantule | diletanților |
- persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale, numai din plăcere; amator; (peior.) persoană care nu adâncește (sau nu are pregătirea științifică necesară pentru a adânci) problemele profesiunii sale, ale unei științe etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.