difuza

română

Etimologie

Din franceză diffuser.

Pronunție

  • AFI: /di.fu'za/


Verb


Conjugarea verbului
difuza
Infinitiv a difuza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 difuzez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să difuzeze
Participiu difuzat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a răspândi, a propaga o știre, o idee etc. (prin viu grai, prin presă, prin radio etc.).
  2. (v.tranz.) a distribui, a pune în vânzare o carte, o publicație etc.
  3. (v.tranz.) a propaga, a răspândi, a împrăștia în toate direcțiile sunete, lumină, căldură etc.
    Razele luminoase se difuzează când trec printr-un corp translucid.
  4. (v.intranz.) (despre moleculele unui corp) a pătrunde în masa altui corp cu care se află în contact.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.