dialectică

română

Etimologie

Din dialectic.

Pronunție

  • AFI: /di.aˈlek.ti.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dialectică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dialectică dialectice
Articulat dialectica dialecticele
Genitiv-Dativ dialecticei dialecticelor
Vocativ dialectico dialecticelor
  1. (în filozofia marxistă) teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului.
  2. (în filozofia antică) artă de a discuta în contradictoriu, în scopul ajungerii la adevăr.
  3. (în evul mediu) logică formală.


Traduceri

Anagrame

  • decalcații

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.