dialectic

română

Etimologie

Din franceză dialectique < latină dialecticus.

Pronunție

  • AFI: /di.a'lek.tik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
dialectic
Singular Plural
Masculin dialectic dialectici
Feminin dialectică dialectice
Neutru dialectic dialectice
  1. care este conform cu dialectica sau care o confirmă; care se bazează pe dialectică; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.