detașament

română

Etimologie

Din franceză détachement.

Pronunție

  • AFI: /de.ta.ʃa'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
detașament
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ detașament detașamente
Articulat detașamentul detașamentele
Genitiv-Dativ detașamentului detașamentelor
Vocativ detașamentule detașamentelor
  1. grup de subunități sau de unități militare reunite temporar sub o comandă unică pentru a îndeplini o misiune cu caracter independent.
  2. echipă, grup.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.