dendrită

română

Etimologie

Din franceză dendrite.

Pronunție

  • AFI: /den'dri.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dendrită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dendrită dendrite
Articulat dendrita dendritele
Genitiv-Dativ dendritei dendritelor
Vocativ dendrită dendritelor
  1. prelungire ramificată a protoplasmei celulei nervoase, prin care influxul nervos se propagă în regiunea opusă cilindrului ax.
  2. (la pl.) pojghiță arborescentă, de substanță minerală, pe fisurile și planurile de stratificare ale rocilor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.