deliu
română
Etimologie
Din turcă deli.
Pronunție
- AFI: /deˈlju/
Substantiv
| Declinarea substantivului deliu | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | deliu | delii |
| Articulat | deliul | deliii |
| Genitiv-Dativ | deliului | deliilor |
| Vocativ | deliule | deliilor |
- (înv.) soldat din călărimea ușoară turcă.
- (în țara românească și în moldova) soldat din corpul de călăreți înființat de Minai Viteazul o dată cu corpul beșliilor; (în perioada fanariotă) soldat din garda domnească.
- om voinic, viteaz, îndrăzneț.
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului deliu | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | deliu | delii |
| Feminin | delie | delii |
| Neutru | deliu | delii |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.