deda

Vezi și : děda

română

Etimologie

Origine incertă. Se consideră în general ca reprezentant direct al latină dedĕre, prin intermediul unei variantă vulgară *dedāre (Pușcariu 493; Candrea-Dens., 472; REW 2511; Candrea; Rosetti, I, 167) nu este însă atestat uzul său popular, sau anterior sec. XIX.

Pronunție

  • AFI: /de'da/


Verb


Conjugarea verbului
se deda
Infinitiv a se deda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mă dedau
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să se dedea
Participiu dedat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda.
  2. a se consacra, a se dedica la ceva.
  3. a se obișnui cu fapte rele; a se nărăvi.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





galiciană

(galego)

Etimologie

Din dedo.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

deda f.

  1. deget de la picior

Cuvinte derivate

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.