decolteu

română

Etimologie

Din franceză décolleté.

Pronunție

  • AFI: /de.kolˈtew/


Substantiv


Declinarea substantivului
decolteu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ decolteu decolteuri
Articulat decolteul decolteurile
Genitiv-Dativ decolteului decolteurilor
Vocativ decolteule decolteurilor
  1. răscroială de diferite forme făcută în jurul gâtului, la o rochie, la o bluză etc.
  2. parte a corpului care apare descoperită din răscroiala de la gât a unei haine femeiești.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.