bluză
română
Etimologie
Din franceză blouse.
Pronunție
- AFI: /'blu.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bluză | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bluză | bluze |
| Articulat | bluza | bluzele |
| Genitiv-Dativ | bluzei | bluzelor |
| Vocativ | ' | ' |
- obiect de îmbrăcăminte (mai ales femeiască) care acoperă corpul până la brâu.
- Bluză de mătase.
- haină de protecție purtată de anumite categorii de muncitori în timpul lucrului.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
îmbrăcăminte ca o cămașă bărbătească
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.