cvintă

română

Variante

Etimologie

Din italiană quinta, franceză quinte.

Pronunție

  • AFI: /'kvin.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cvintă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cvintă cvinte
Articulat cvinta cvintele
Genitiv-Dativ cvintei cvintelor
Vocativ cvintă cvintelor
  1. (muz.) intervalul dintre cinci note consecutive.
  2. (la scrimă) a cincea dintre cele opt poziții principale de apărare.
  3. formație de cinci cărți consecutive, de aceeași culoare, la jocul de cărți.
  4. (în forma chintă) acces prelungit de tuse violentă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.