cuvioșie

română

Etimologie

Din cuvios + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /ku.vi.oˈʃi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
cuvioșie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuvioșie cuvioșii
Articulat cuvioșia cuvioșiile
Genitiv-Dativ cuvioșiei cuvioșiilor
Vocativ cuvioșie cuvioșiilor
  1. bună-cuviință; omenie; cucernicie, evlavie.
  2. (însoțit de un pronume posesiv) titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.