cuvânta
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ku.vɨnˈta/
Verb
| Conjugarea verbului cuvânta | |
| Infinitiv | a cuvânta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
cuvântez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să cuvânteze |
| Participiu | cuvântat |
| Conjugare | I |
- (rar) (v.tranz.) a vorbi, a grăi, a zice.
- (v.tranz.) a ține un discurs.
- a recita.
- (v.intranz.) a avea facultatea de a articula cuvinte.
Sinonime
Cuvinte derivate
- cuvânt
- cuvântar
- cuvântare
- cuvântat
- cuvântăreț
- cuvântător
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.