custa

română

Etimologie

Din latină constāre (Pușcariu 465; REW 2170; Pascu, I, 160; Drăganu, Dacor., I, 309-12; DAR), confer sard. kustare („a se întâmpla”).

Cuvânt învechit, se menține încă în Transilvania de Vest; a fost substituit, probabil prin omofonia cu costa („a costa”).

Pronunție

  • AFI: /kus'ta/


Verb


Conjugarea verbului
custa
Infinitiv a custa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 cust
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să custe
Participiu custat
Conjugare I
  1. (reg., înv.) a trăi, a viețui, a exista; a dăinui, a dura.
  2. a consta, a consista.
  3. a ține în viață, a lăsa să trăiască (pe cineva).

Sinonime

Cuvinte derivate

  • cust
  • custare


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.