omofonie
română
Etimologie
Din franceză homophonie.
Pronunție
- AFI: /o.mo.fo'ni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului omofonie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | omofonie | omofonii |
| Articulat | omofonia | omofoniile |
| Genitiv-Dativ | omofoniei | omofoniilor |
| Vocativ | ' | ' |
- fenomen de coincidență sonoră a formei unor cuvinte diferite.
- tip de muzică în care predomină o linie melodică asupra celorlalte care o întregesc armonic (formând acompaniamentul).
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.