curmătură

română

Etimologie

Din a curma + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /kur.mə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
curmătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curmătură curmături
Articulat curmătura curmăturile
Genitiv-Dativ curmăturii curmăturilor
Vocativ curmătură curmăturilor
  1. depresiune, adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte; prăpastie între doi munți sau două dealuri; șa.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.