cupeu

română

Variante

Etimologie

Din franceză coupé.

Pronunție

  • AFI: /kuˈpew


Substantiv


Declinarea substantivului
cupeu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cupeu cupeuri
Articulat cupeul cupeurile
Genitiv-Dativ cupeului cupeurilor
Vocativ cupeule cupeurilor
  1. trăsură (sau, în trecut, automobil) de lux, închisă, în general cu două locuri, în care vizitiul stă în exteriorul caroseriei.
  2. compartiment de călători într-un vagon de cale ferată.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.