cupelație

română

Etimologie

Din franceză coupellation.

Pronunție

  • AFI: /ku.pe'la.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
cupelație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cupelație invariabil
Articulat cupelația invariabil
Genitiv-Dativ cupelației invariabil
Vocativ cupelație invariabil
  1. procedeu industrial de extragere a aurului și argintului din minereurile bogate în plumb, constând în topirea minereului într-un curent puternic de aer și în separarea plumbului sub formă de zgură.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.