cununiță

română

Etimologie

Din cunună + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /ku.nu'ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cununiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cununiță cununițe
Articulat cununița cununițele
Genitiv-Dativ cununiței cununițelor
Vocativ cununiță cununițelor
  1. diminutiv al lui cunună.
    O cununiță de flori.
  2. (bot.) (Spiraea ulmifolia) arbust înalt din familia rozaceelor cu flori albe, dispuse în inflorescență, ce crește pe stânci în regiunile muntoase.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.