cumul

română

Etimologie

Din franceză cumul.

Pronunție

  • AFI: /'ku.mul/


Substantiv


Declinarea substantivului
cumul
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cumul cumuluri
Articulat cumulul cumulurile
Genitiv-Dativ cumulului cumulurilor
Vocativ cumulule cumulurilor
  1. deținere de către o persoană a mai multor funcții sau atribuții (remunerate) în același timp.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.