cumințenie
română
Etimologie
Din cuminte + sufixul -enie.
Pronunție
- AFI: /ku.minˈʦe.ni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului cumințenie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cumințenie | invariabil |
| Articulat | cumințenia | invariabil |
| Genitiv-Dativ | cumințeniei | invariabil |
| Vocativ | cumințenie | invariabil |
- calitatea de a fi cuminte, purtare bună; seriozitate, cuminție.
- înțelepciune, deșteptăciune.
- prevedere, prudență.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.