cumătră

română

Etimologie

Din cumătru sau din latină commater.

Pronunție

  • AFI: /ku'mə.trə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cumătră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cumătră cumetre
Articulat cumătra cumetrele
Genitiv-Dativ cumetrei cumetrelor
Vocativ cumătră cumetrelor
  1. nașa în raport cu părinții copilului botezat ori cu alte rude.
  2. termen de adresare la țară între femei de aceeași vârstă (sau mai în vârstă).
  3. (în basme, în fabule) termen de adresare în lumea animalelor.
  4. (p.ext.) (fam.) femeie.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.