culot

română

Etimologie

Din franceză culot.

Pronunție

  • AFI: /ku'lot/


Substantiv


Declinarea substantivului
culot
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culot culote
Articulat culotul culotele
Genitiv-Dativ culotului culotelor
Vocativ culotule culotelor
  1. piesă izolantă montată la partea inferioară a unui tub electronic, în care sunt prinse rigid piciorușele conectate ca electrozi.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.