culată

română

Etimologie

Din italiană culatta.

Pronunție

  • AFI: /ku'la.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
culată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culată culate
Articulat culata culatele
Genitiv-Dativ culatei culatelor
Vocativ culată culatelor
  1. partea dinapoi a țevii unei arme de foc, în care se află locașul închizătorului.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.