închizător

română

Etimologie

Din a închide + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ki.zə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
închizător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ închizător închizătoare
Articulat închizătorul închizătoarele
Genitiv-Dativ închizătorului închizătoarelor
Vocativ închizătorule închizătoarelor
  1. dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.