cucă

română

Etimologie

Din turcă kuka.

Pronunție

  • AFI: /'ku.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cucă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cucă cuci
Articulat cuca cucile
Genitiv-Dativ cucii cucilor
Vocativ cucă cucilor
  1. căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor.


Traduceri

Etimologie

Din cuc + sufixul -ă.

Substantiv


Declinarea substantivului
cucă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cucă cuci
Articulat cuca cucile
Genitiv-Dativ cucii cucilor
Vocativ cucă cucilor
  1. (rar) femela cucului.


Traduceri

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Substantiv


Declinarea substantivului
cucă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cucă cuci
Articulat cuca cucile
Genitiv-Dativ cucii cucilor
Vocativ cucă cucilor
  1. (reg.) deal înalt și izolat; vârf de deal.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.