cronometru

română

Etimologie

Din franceză chronomètre.

Pronunție

  • AFI: /kro.no'me.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
cronometru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cronometru cronometre
Articulat cronometrul cronometrele
Genitiv-Dativ cronometrului cronometrelor
Vocativ cronometrule cronometrelor
  1. instrument de precizie care funcționează pe principiul ceasornicului, permițând măsurarea timpului până la fracțiuni de secundă (folosit la normarea proceselor de muncă, la determinarea rezultatelor în întreceri sportive etc.).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.