croncan

română

Etimologie

Din cronc + sufixul -an.

Pronunție

  • AFI: /kron'kan/


Substantiv


Declinarea substantivului
croncan
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ croncan croncani
Articulat croncanul croncanii
Genitiv-Dativ croncanului croncanilor
Vocativ croncanule, croncane croncanilor
  1. (ornit.; reg.) corb
  2. (ornit.; reg.) vultur
  3. (ornit.; reg.) pasăre răpitoare mare.
  4. (reg.) cal mare și slab, gârbovit de bătrânețe.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.