croncănitură

română

Etimologie

Din a croncăni + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /kron.kə.ni'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
croncănitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ croncănitură croncănituri
Articulat croncănitura croncăniturile
Genitiv-Dativ croncăniturii croncăniturilor
Vocativ croncănitură croncăniturilor
  1. croncănit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.