crepuscul

română

Etimologie

Din franceză crépuscule < latină crepusculum.

Pronunție

  • AFI: /kreˈpus.kul


Substantiv


Declinarea substantivului
crepuscul
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crepuscul crepuscule
Articulat crepusculul crepusculele
Genitiv-Dativ crepusculului crepusculelor
Vocativ crepusculule crepusculelor
  1. sfârșit de zi; înserare, amurg.
  2. (fig.) declin, sfârșit.
  3. perioadă de timp înainte de răsăritul soarelui; auroră.
  4. lumină slabă, semiîntuneric.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.