crețușcă
română
Etimologie
Din creț + sufixul -ușcă.
Pronunție
- AFI: /kreˈʦuʃ.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului crețușcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | crețușcă | crețuște |
| Articulat | crețușca | crețuștele |
| Genitiv-Dativ | crețuștei | crețuștelor |
| Vocativ | crețușcă | crețuștelor |
- (bot.) (Filipendula ulmaria) plantă erbacee meliferă și medicinală din familia rozaceelor, cu flori dispuse în corimb, folosită la prepararea unui ceai diuretic.
Sinonime
- (bot.) (reg.) caprifoi, pepenea, rânzișoară, sânziană, smântânică, taulă, barba-caprei
Cuvinte apropiate
- creț
- crețar
- crețesc
- crețișoară
- crețișor
- crețitură
- crețoiu
- crețoman
- încreț
- încreți
- încrețire
- încrețit
- încrețitură
Traduceri
plantă; floare
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.