cotlon

română

Etimologie

Din maghiară katlan (DAR), din slavă (veche) kotĭlŭ („căldare”) (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 76), confer cocli, și cehă kotlina („căldare, crater”).

Este dublet de la coclan (variante cotlan, corlan), s. n. (Oltenia, „cămin”), ca și de la coclauri, s. n. pl., cu singulare analogice coclaur și coclaură („loc stâncos, creastă, țanc”), care pare a proveni de la un singular *coclău, variantă de la cotlon (după DAR, din maghiară kö „piatră”; după Byck-Graur, 28, din slavă (veche) *kotlavŭ).

Pronunție

  • AFI: /koˈtlon/


Substantiv


Declinarea substantivului
cotlon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cotlon cotloane
Articulat cotlonul cotloanele
Genitiv-Dativ cotlonului cotloanelor
Vocativ cotlonule cotloanelor
  1. loc ferit, neumblat; ascunzătoare, ascunziș.
  2. (reg.) scobitură în malul unui râu, sub nivelul apei.
  3. construcție de zid, suport solid de fier sau înjghebare simplă de pietre, în care se face foc și pe care se așază cazanul la fiert.
  4. firidă făcută în zid, sub cuptorul vetrei țărănești.
  5. (rar) adâncitură făcută în zid; firidă, ocniță.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A sta (sau a zăcea) pe cotlon = a pierde vremea; a lenevi, a trândăvi


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.