coclauri

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /kokˈla.urʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
invariabil
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ invariabil coclauri
Articulat invariabil coclaurile
Genitiv-Dativ invariabil coclaurilor
Vocativ invariabil coclaurilor
  1. locuri neumblate sau puțin umblate, pustii, îndepărtate; locuri prăpăstioase.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.