corlată

română

Etimologie

Probabil din maghiară korlát.

Pronunție

  • AFI: /kor'la.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
corlată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corlată corlăți
Articulat corlata corlățile
Genitiv-Dativ corlății corlăților
Vocativ corlată corlăților
  1. (reg.) iesle.
  2. îngrăditură sau colibă pentru vite.
  3. împletitură de formă bombată care se așează pe car când se transportă snopi sau fân.
  4. poliță în jurul cuptorului pe care se țin vase de bucătărie și alte lucruri mărunte; prichici.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.