corepetitor

română

Etimologie

Din co- + repetitor.

Pronunție

  • AFI: /ko.re.pe.ti'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
corepetitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corepetitor corepetitori
Articulat corepetitorul corepetitorii
Genitiv-Dativ corepetitorului corepetitorilor
Vocativ corepetitorule corepetitorilor
  1. persoană care acompaniază la pian, la repetiție sau în concerte, recitaluri și spectacole, un instrumentist, un dansator etc.; repetitor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.