copulație

română

Etimologie

Din latină copulatio, franceză copulation.

Pronunție

  • AFI: /ko.pu'la.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
copulație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ copulație copulații
Articulat copulația copulațiile
Genitiv-Dativ copulației copulațiilor
Vocativ copulație copulațiilor
  1. unire a două celule de sex opus.
  2. actul împerecherii a doi indivizi de sex opus, prin care elementele sexuale masculine sunt depuse în organele genitale feminine; coit.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.