contramaistru

română

Etimologie

Din contra- + maistru (după franceză contremaître).

Pronunție

  • AFI: /kon.traˈmaj.stru/


Substantiv


Declinarea substantivului
contramaistru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contramaistru contramaiștri
Articulat contramaistrul contramaiștrii
Genitiv-Dativ contramaistrului contramaiștrilor
Vocativ contramaistrule contramaiștrilor
  1. muncitor calificat care supraveghează și dirijează un sector dintr-o întreprindere industrială.
  2. (în vechea organizare a armatei) grad în corpul subofițerilor de marină; persoană care avea acest grad.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.