conglăsuire

română

Etimologie

Din a conglăsui.

Pronunție

  • AFI: /kon.glə.su'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
conglăsuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conglăsuire conglăsuiri
Articulat conglăsuirea conglăsuirile
Genitiv-Dativ conglăsuirii conglăsuirilor
Vocativ conglăsuire conglăsuirilor
  1. (înv.) acțiunea de a conglăsui și rezultatul ei; aprobare, învoire, acord unanim.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.