confirmație

română

Etimologie

Din franceză confirmation.

Pronunție

  • AFI: /kon.fir'ma.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
confirmație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ confirmație confirmații
Articulat confirmația confirmațiile
Genitiv-Dativ confirmației confirmațiilor
Vocativ confirmație confirmațiilor
  1. (la catolici) ritual oficiat, de obicei, de episcop, menit să întărească, la copiii trecuți de șapte ani, harul primit prin botez.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.