concă

română

Etimologie

Din franceză conque.

Pronunție

  • AFI: /'kon.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
concă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ concă conci
Articulat conca concile
Genitiv-Dativ concii concilor
Vocativ concă concilor
  1. (arhit.) acoperământ în forma unei jumătăți de cupolă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.