complice
română
Etimologie
Din franceză complice.
Pronunție
- AFI: /kom'pli.ʧe/
Substantiv
| Declinarea substantivului complice | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | complice | complici |
| Articulat | complicele | complicii |
| Genitiv-Dativ | complicelui | complicilor |
| Vocativ | invariabil | complicilor |
- persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni sau, (p.ext.), care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului complice | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | complice | complice |
| Articulat | complicea | complicele |
| Genitiv-Dativ | complicei | complicelor |
| Vocativ | invariabil | complicelor |
- persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni sau, (p.ext.), care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.