coloratură

română

Etimologie

Din franceză coloratura.

Pronunție

  • AFI: /ko.lo.ra'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
coloratură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coloratură coloraturi
Articulat coloratura coloraturile
Genitiv-Dativ coloraturii coloraturilor
Vocativ coloratură coloraturilor
  1. manieră de interpretare vocală care dă posibilitatea interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând cadențe, triluri etc.
  2. (rar) bogăție de culori; colorit.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.