colofoniu

română

Etimologie

Din neogreacă κολοφωνιον (kolofónion), germană Kolophonium.

Pronunție

  • AFI: /ko.loˈfo.nju/


Substantiv


Declinarea substantivului
colofoniu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colofoniu invariabil
Articulat colofoniul invariabil
Genitiv-Dativ colofoniului invariabil
Vocativ colofoniule invariabil
  1. reziduu de culoare galbenă-roșcată obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc.; sacâz.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.