colier

română

Etimologie

Din franceză collier.

Pronunție

  • AFI: /ko.li'er/


Substantiv


Declinarea substantivului
colier
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colier coliere
Articulat colierul colierele
Genitiv-Dativ colierului colierelor
Vocativ colierule colierelor
  1. șirag, salbă, colan de mărgele, de pietre scumpe etc. care se poartă în jurul gâtului.
  2. (fig.) cerc, brâu.
  3. element de legătură, de obicei metalic, de forma unui inel sau a unei brățări, folosit pentru prinderea laolaltă a unor piese.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.