colan

română

Etimologie

Din turcă kolan, care provine din italiană collana („colier”) < din collo („gât”), din latină collum („gât”).

Pronunție

  • AFI: /koˈlan/


Substantiv


Declinarea substantivului
colan
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colan colane
Articulat colanul colanele
Genitiv-Dativ colanului colanelor
Vocativ colanule colanelor
  1. salbă, șirag purtat la gât ca podoabă.
  2. colier cu decorații purtat la gât ca distincție.
  3. cingătoare împodobită, purtată îndeosebi de femei.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.