coerență

română

Variante

Etimologie

Din latină cohaerentia, franceză cohérence.

Pronunție

  • AFI: /ko.eˈren.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
coerență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coerență coerențe
Articulat coerența coerențele
Genitiv-Dativ coerenței coerențelor
Vocativ coerență coerențelor
  1. legătură strânsă (și armonioasă) între părțile sau elementele unui întreg.
  2. (fiz.) proprietatea mai multor unde de a avea aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.