cocor

română

Variante

Etimologie

Etimologie necunoscută. Poate din slavă (veche) kokorĭ, kokora („creț”) (Drăganu, Dacor., V, 341; DAR), nume care s-a dat cocorului datorită moțului său care pare încrețit. După Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 303, este legat de latină ciconia; pentru Cihac, II, 494, derivat din maghiară. Diferențierea semantică între masculin și varianta sa feminină nu este absolută, confundându-se frecvent.

Pronunție

  • AFI: /ko'kor/


Substantiv


Declinarea substantivului
cocor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cocor cocori
Articulat cocorul cocorii
Genitiv-Dativ cocorului cocorilor
Vocativ cocorule, cocore cocorilor
  1. (ornit.) (Grus grus) pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap.
  2. (argou) hoț.

Sinonime

  • 1: (ornit.) (reg.) golie, (Ban.) grui

Cuvinte derivate

  • cocobarză
  • cocoran
  • cocorat
  • cocorâță
  • cocorăței
  • cocorel
  • cocoreț
  • cocoroși
  • cocoroșire
  • cocostârc

Cuvinte compuse

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.