cocor
română
Variante
Etimologie
Etimologie necunoscută. Poate din slavă (veche) kokorĭ, kokora („creț”) (Drăganu, Dacor., V, 341; DAR), nume care s-a dat cocorului datorită moțului său care pare încrețit. După Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 303, este legat de latină ciconia; pentru Cihac, II, 494, derivat din maghiară. Diferențierea semantică între masculin și varianta sa feminină nu este absolută, confundându-se frecvent.
Pronunție
- AFI: /ko'kor/
Substantiv
| Declinarea substantivului cocor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cocor | cocori |
| Articulat | cocorul | cocorii |
| Genitiv-Dativ | cocorului | cocorilor |
| Vocativ | cocorule, cocore | cocorilor |
- (ornit.) (Grus grus) pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap.
- (argou) hoț.
Sinonime
- 1: (ornit.) (reg.) golie, (Ban.) grui
Cuvinte derivate
- cocobarză
- cocoran
- cocorat
- cocorâță
- cocorăței
- cocorel
- cocoreț
- cocoroși
- cocoroșire
- cocostârc
Cuvinte compuse
- ciocul-cocorului
- cocor mare
- cocor mic
- pliscul-cocorului
Vezi și
Traduceri
pasăre
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.