ciupeală

română

Etimologie

Din a ciupi + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /ʧjuˈpe̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciupeală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciupeală ciupeli
Articulat ciupeala ciupelile
Genitiv-Dativ ciupelii ciupelilor
Vocativ ciupeală ciupelilor
  1. faptul de a ciupi.
  2. (fig.) (fam.) însușire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc. furt mărunt, furtișag.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.